De curand am fost acasa, la tara. Este o vorba pe care toata lumea o cunoaste: “nicaieri nu e ca acasa”, numai ca la mine acasa este mai mult decat atat: am copilarit intr-un sat din inima Muntilor Vrancei, pe valea unui rau care serpuieste in viteza pe la poalele muntelui, un loc in care inca pot respira aer curat… am reusit sa ma bucur de verdeata, de brazi inalti si batrani si am mirosit iarba abia cosita… am stat in mijlocul florilor fara sa aud vreun zgomot, cu exceptia greierilor, pasarilor sau a vantului care mangaia frunzele copacilor…in fiecare dimineata m-a trezit cantecul cocosului si mirosul proaspat de lapte fiert… am retrait actiuni care ma faceau fericita in copilarie.
Iata cateva imagini din raiul vrancean:
