De curand am fost acasa, la tara. Este o vorba pe care toata lumea o cunoaste: “nicaieri nu e ca acasa”, numai ca la mine acasa este mai mult decat atat: am copilarit intr-un sat din inima Muntilor Vrancei, pe valea unui rau care serpuieste in viteza pe la poalele muntelui, un loc in care inca pot respira aer curat… am reusit sa ma bucur de verdeata, de brazi inalti si batrani si am mirosit iarba abia cosita… am stat in mijlocul florilor fara sa aud vreun zgomot, cu exceptia greierilor, pasarilor sau a vantului care mangaia frunzele copacilor…in fiecare dimineata m-a trezit cantecul cocosului si mirosul proaspat de lapte fiert… am retrait actiuni care ma faceau fericita in copilarie.

Iata cateva imagini din raiul vrancean:

Am gasit unde mi-ar placea sa plec in vacanta: pe insula Balcic din Bulgaria. Mai multe aici

Patriarhul Teoctist a decedat luni, 31 iulie, la 92 de ani, in urma unei operatii de prostata; toate media au avut ca subiect principal acest eveniment si, timp de patru zile, au analizat toate detaliile nefericitei intamplari; ei bine, Radio Romania a inceput o data cu ceilalti, dar a exagerat mai tare decat toti la un loc!

Eu sunt de acord ca a fost o personalitate extrem de importanta pentru romani si ca vineri, cand a fost inmormantarea, toate institutiile publice au arborat doliul in semn de respect. Respect modul serios in care a fost tratata problema si nu contest importanta evenimentului. Dar Radio Romania a intrecut orice masura:

1. toti realizatorii de emisiuni veseli, cu o mima vioaie, au trebui sa iasa de pe post si sa intre in locul lor cei cu voci grave, triste, vara vlaga;

2. toate melodiile antrenante, cu versuri placute si optimiste au fost interzise si in locul lor s-a difuzat muzica corala sau liturghii;

3. crainicii cu voci grave au facut toate promo-urile, toate anunturile, ceilalti trebuind sa stea pe tusa si sa-si spuna: “Ah, cat de rau este sa inspiri voie buna cand vorbesti!”

4. emisiunile cu caracter de pamflet, ironice sau dedicate evenimentelor la zi au fost inlocuite cu reluari ale altor emisiuni religioase;

5. din ora in ora s-au difuzat bucati din interviuri cu patriarhul, parti din diferite declaratii si s-a facut necrologul sau.

Timp de patru zile toata lumea a luat foc in Radio Romania: nimeni nu stia cine intra pe post, cu ce intra, ce melodii trebuie difuzate, cat de trist trebuie sa fii, ce anume trebuie sa zici. Ma mir ca am mai avut voie sa respiram! Am ajuns sa ne bucuram ca in sfarsit a fost inmormantat si ca putem sa ne continuam activitatea in limitele normalului… ( in radioul public niciodata nimic nu este normal pentru toata lumea).

Ma intreb catre ce se indreapta radioul public daca si acum, intr-o societate democratica, sunt interzise emisiuni, ti se spune sa te cenzurezi si ti se verifica muzica inainte de a fi data pe post. Imi suna cunoscut cu alta perioada…

Este vara, este soare si este vacanta; toate ne duc cu gandul la petrecerea timpului intr-un mod interesant si la relaxare; locul… depinde de preferintele noastre, de buget, de activitati.

Cum e o vacanta mai frumoasa, de unul singur sau in gasca? Mie, personal, imi place in mare harmalaie, cu multi oameni, cu discutii pana dimineata, distractie pana la epuizare si, bineinteles, somn. Locul… oriunde in lume, pe bani putini sau multi, doar sa fie aproape cei care ma ajuta sa ma simt bine. Pare un cliseu… dar chiar avem nevoie de oameni veseli, capabili sa se distreze si sa-i distreze si pe ceilalti, care nu sunt suparaciosi si care lasa grijile profesionale acasa.

Asadar… haideti intr-o vacanta in care sa uitam ca exista birouri, dosare, telefoane de dat, stiri de facut, interviuri de luat sau alte activitati care ne umplu timpul la serviciu. Pentru cei care au plecat deja… o sedere placuta acolo unde sunt si sa vina cu un spirit mai putin prafuit!

Atât de asemănătoare şi, totuşi, atât de diferite…două meserii care au la bază comunicarea, capacitatea de a asculta şi a înţelege necesităţile publicului, talentul de a cunoaşte oamenii. Pot avea o relaţie bună oamenii de PR cu cei care practică jurnalismul? Pot, cu condiţia ca fiecare să ştie foarte bine ce are de făcut: jurnalistul să îşi caute informaţiile care îl interesează si care interesează publicul larg, iar PR-istul sa difuzeze la timpul potrivit aceste informaţii. E important ca fiecare să încerce să-şi păstreze atribuţiile sale, fără a încerca să invadeze mediul celuilalt. Voi argumenta ceea ce am spus mai devreme printr-un exemplu din experienţa mea ca jurnalist la agenţia de presă NewsIn. Aş vrea să cred că PR-ul este o cale mai uşoară şi nu un mare ocol în obţinerea informaţiilor.

În calitate de reporter acreditat la Ministerul Mediului, deseori trebuia să intracţionez cu reprezentanţii relaţiilor publice ale acestei instituţii. Nu o dată mi s-a întamplat să cer o informaţie pentru a doua zi, cu promisiunea ca o voi primi, şi să o primesc dupa trei zile. Principala scuză era că mai au şi altceva de făcut decât să imi dea  răspuns la întrebări. Ei bine, aceşti oameni de PR imi trimiteau mie în fiecare zi comunicate de la pseudoevenimente, urmate de un telefon discret în care mă rugau să le public pentru a avea doamna ministru o imagine mai bună. Aceste comunicate se refereau la vizita ministrului la o şcoală în nu ştiu ce sătuc, participarea ei la o conferinţă a unei facultăţi şi alte activităţi care nu ar fi interesat pe nimeni. Cu timpul, relaţia dintre mine şi editor a devenit uşor tensionată pentru că nu dădeam subiecte pentru ziare. Astfel că… editorul a pus mâna pe telefon şi i-a sunat pe reprezentanţii relaţiilor publice de la Ministerul Mediului, ameninţându-i că nu vom mai da nici o ştire despre activităţile interesante ale doamnei ministru. Într-o oră am primit toate răspunsurile întrebărilor pe care eu le solicitasem o săptămână întreagă.

  În opinia mea, atât editorul, cât şi oamenii de PR de la minister au greşit. Cred că nici una dintre părţi nu şi-a făcut în mod profesionist meseria şi au considerat că ar fi bine să dea celuilalt sfaturi despre cum să îşi desfăşoare activitatea, în loc să privească mai atent în propria curte.

O altă fractură în relaţia de comunicare dintre jurnalişti şi oamenii de PR este cauzată de transformarea PR-ului într-o assistant manager ingenuă care nu ştie niciodată despre ce e vorba, găseşte cu greu răspunsuri, nu are niciodată informaţii, nu îşi asumă nici o responsabilitate şi nu poate să ia singură o decizie. Astfel, apare un intermediar între jurnalist şi sursă, care face comunicarea şi mai dificilă.

Am auzit deseori nemulţumiri în ceea ce priveşte conţinutul comunicatelor de presă. De fapt, şi eu am avut nemulţumirile mele: comunicatele cuprind informaţii neimportante, redundante, unele date nu sunt  actualizate sau nu înţelegi despre ce este vorba. Trebuie să suni, să întrebi de mai multe ori ce au vrut exact să spună şi, de asmenea, trebuie să ceri informaţii suplimenare care nu au apărut în comunicat.

În dificila relaţie dintre presă şi PR ,găsesc o vină nu doar PR-ilor, ci şi jurnaliştilor. Pentru o bună rezolvare a lucrurilor, trebuie să-şi eficientizeze comunicarea ambele părţi. Atât comunicarea internă, cât şi cea cu mediul exterior, pentru că, nu-i aşa, o căsnicie veritabilă se bazează, în primul rând pe comunicare.

iata am revenit din vacanta; iar in Bucuresti, iar la caldura, dar cu ganduri mari si optimiste la planurile de viitor: merg la radio, caut master ( as vrea sa fac doua mastere in acest an), strang bani pana pe 7 august pentru un curs de spaniola si… caut un job in PR; e greu? eu zic ca sunt realizabile toate; intre timp o sa ma mut in alta camera de camin pentru ca cel in care ma aflu momentan va fi renovat; vai, niste bani pentru renovarea caminelor!! se vede ca am intrat in Uniunea Europeana…:P; atat, deocamdata, pentru aceasta dimineata; voi incerca sa scriu mai des…

e cald; e foarte cald; stirile spun ca Romania se topeste; in camin termometrul arata 36 de grade celsius; noi, studentii de la jurnalism, asteptam… asteptam de o saptamana rezultatele examenului de licenta; nu mai avem rabdare; stress-ul pune stapanire pe multi; vorbim pe messesger si speram; poate le primim azi…poate…;